Quand être c’est tout qui reste

Uneori, avem intrebari, iar alteori doar intrebarile le mai avem: “de ce”, “cum se poate”, “cum va fi”. Cunoastem trecutul, traim prezentul si incercam sa trasam viitorul, dar traim intr-o zona crepusculara, intr-un univers al incertitudinilor, unde variabile ce uneori nici nu le putem concepe schimba existenta nostra efemera. Deodata, totul pare schimbat, trebuie inca o data sa ne adaptam la un mediu nou, sa supravietuim intr-un nou sistem, lipsiti de un reper familiar. Nu e nici prima data, nu va fi nici ultima data, schimbarea e o caracteristica a vietii, a Universului insusi: stele se nasc si mor apoi in explozii absurd de puternice dand nastere altor generatii de stele si planete. Acum 60 de milioane de ani dupa ce un asteroid a picat pe pamant ridicand in atmosfera cantitati enorme de praf care a dus la diminuarea energiei solare primite de pamant nimic nu a mai fost la fel: plantele au murit neavand suficient soare, dinozaurii ierbivori ca nu aveau cu ce se hrani, iar carnivorii…ati inteles ideea. Universul ne rezerva surprize uneori, si singura noastra optiune e de a incerca sa ne adaptam.
Alteori, oricat de mult ne straduim, nu ne gasim “nisa”, locul nostru si ne intrebam din nou”de ce”, “unde”, “cand”, “cum”; poate nu exista un raspuns, sau poate nu-l vom afla si nu avem nimic altceva decat intrebari si propria persoana iar tot ce ne ramane e ca existam: aici, acum.
Pentru voi, pentru mine, pentru…nimeni

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s